- bezmetic
- BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok "[stup] fără matcă".Trimis de paula, 14.07.2004. Sursa: DEX '98BEZMÉTIC adj. v. smintit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. sg. bezmétică, pl. bezméticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBEZMÉTI//C bezmeticcă (bezmeticci, bezmeticce) şi adverbial Care şi-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza fricii, a unei mari neplăceri, a somnului etc.); lipsit de raţiune (pentru un scurt timp); zăpăcit; buimac; năuc. A umbla bezmetic. ♢ Stup bezmetic stup fără matcă. /<ucr. bezmatokTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbezmétic, (bezmétică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit. var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ "nebunie" (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în sl. bezŭ matokŭ "(stup) fără regină", cf sb. bezmatičiti "a rămîne fără regină" (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Puşcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus, ca în it. bisbetico. – var. desmetic "zăpăcit" contrazice semantismul lui desmetici "a se trezi din beţie, a-şi veni în fire". Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi *desmîntici ‹ lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil acelaşi lucru ca bezmetici "a zăpăci, a năuci". Ulterior, desmetici a fost simţit ca opusul lui bezmetici şi interpretat ca "des-zăpăci", după schema normală a rom. (cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Puşcariu, Dacor., VIII, 111.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
