năuc

năuc
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.
Trimis de LauraGellner, 06.06.2004. Sursa: DEX '98

Năuc ≠ deştept, inteligent, mintios
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NĂÚC adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NĂÚC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

năúc adj. m., pl. năúci; f. sg. năúcă, pl. năúce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NĂÚ//C năuccă (năucci, năucce) şi substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku
Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: NODEX

năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. sl. neukŭ "neştiutor", din učiti "a învăţa" (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk şi ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeaţă a sl. naučiti "a învăţa, a studia"; năuceală, s.f. (zăpăceală); năucie, s.f. (zăpăceală); năuceşte, adv. (prosteşte).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Nauc — auge Toulouse anc. Dim. : nauquet …   Glossaire des noms topographiques en France

  • nãúc — adj. m., pl. nãúci; f. sg. nãúcã, pl. nãúce …   Romanian orthography

  • nauc — um (L). Trivial; a trifle …   Dictionary of word roots and combining forms

  • nauc — nau m. auge. « Plega dins sa jargo de lano, un pastre vai garni si nau. » J. d Arbaud …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • НАВКИД —    • Naucўdes,          см. Sculptores, Скульпторы, 7 …   Реальный словарь классических древностей

  • năuci — NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameţi, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [pr.: nă u ] – Din năuc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUIMÁC adj. 1 …   Dicționar Român

  • hăbăuc — HĂBĂÚC, Ă, hăbăuci, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial.… …   Dicționar Român

  • zăbăuc — ZĂBĂÚC, Ă. zăbăuci, ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [var.: zăpăúc, ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, de rutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit …   Dicționar Român

  • bezmetic — BEZMÉTIC, Ă, bezmetici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [var.: bezmétec, ă adj.] – Din ucr. bezmatok [stup] fără matcă . Trimis de paula, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  BEZMÉTIC adj …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”