- hăbăuc
- HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial. habóka şi năuc.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂBĂÚC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeHĂBĂÚC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehăbăúc adj. m., pl. hăbăúci; f. sg. hăbăúcă, pl. hăbăúceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHĂBĂÚ//C hăbăuccă (hăbăucci, hăbăucce) şi substantival pop. 1) Care nu poate judeca limpede fiind într-o stare de tulburare temporară; buimac; năuc; zăpăcit. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsa de inteligenţă; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot. /<ung. habókaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhăbăúc (hăbăúcă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucişarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ "flexibil". – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s.f. (prostie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.