Dicționar Român. 2013.
buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
tehuială — TEHUIÁLĂ s. v. ameţeală, buimăceală, buimă cire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tehuiálă s.f. (reg.) 1. căpierea oilor. 2. zăpăceală, ameţeală, năuceală. Trimis de blaurb, 08.03.2007.… … Dicționar Român
uluire — ULUÍRE, uluiri, s.f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – v. ului. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUÍRE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere,… … Dicționar Român
buimăceală — BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s.f. Buimăcire. – Buimăci + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUIMĂCEÁLĂ s. ameţeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold.,… … Dicționar Român
cumpănă — CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format… … Dicționar Român
năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ … Dicționar Român
opăceală — OPĂCEÁLĂ, opăceli, s.f. (reg.) 1. Împiedicare, reţinere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 opăceálă s. f., g. d. art. opăcélii; pl. opăcéli Trimis de siveco … Dicționar Român
uimăceală — UIMĂCEÁLĂ s. v. ameţeală, buimăceală, bui măcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
uluială — ULUIÁLĂ, uluieli, s.f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUIÁLĂ s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
zăpăceală — ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s.f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. eală. Trimis de valeriu, 27.03.2009 … Dicționar Român
