Dicționar Român. 2013.
zăpăceală — ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s.f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. eală. Trimis de valeriu, 27.03.2009 … Dicționar Român
buimăcire — BUIMĂCÍRE, buimăciri, s.f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – v. buimăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimăcire ≠ dezmeticire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMĂCÍRE s. 1. năucire, zăpăcire. (buimăcire… … Dicționar Român
năuceală — NĂUCEÁLĂ, năuceli, s.f. Starea omului năuc; stare de ameţeală, de zăpăceală, de buimăceală. [pr.: nă u ] – Năuci + suf. eală. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂUCEÁLĂ s. v. buimăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
uluială — ULUIÁLĂ, uluieli, s.f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUIÁLĂ s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
uluire — ULUÍRE, uluiri, s.f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – v. ului. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUÍRE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere,… … Dicționar Român
ameţeală — AMEŢEÁLĂ, ameţeli, s.f. Stare în care omul îşi pierde simţul echilibrului. – Ameţi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMEŢEÁLĂ s. 1. (med.) vertij, vârtej, (înv.) scutură (A simţit o ameţeală.) 2. v. buimăceală.… … Dicționar Român
buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
huimăceală — huimăceálă, huimăcéli, s.f. (reg.) ameţeală, buimăceală. Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
mahmureală — MAHMUREÁLĂ, mahmureli, s.f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsă de bună dispoziţie; buimăceală, mahmurie. – Mahmur + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAHMUREÁLĂ s. (reg.) mahmur, mahmurie. (mahmureală unui… … Dicționar Român
năucire — NĂUCÍRE s.f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [pr.: nă u ] – v. năuci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Năucire ≠ dezmeticire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NĂUCÍRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. bu … Dicționar Român
