derută — DERÚTĂ, derute, s.f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERÚTĂ s. v. dezorientare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime derútă s. f., pl. derúte … Dicționar Român
carambol — CARAMBÓL, caramboluri, s.n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ fig. (fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.… … Dicționar Român
debandadă — DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
dezordine — DEZÓRDINE, dezordini, s.f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez + ordine (după fr. désordre). Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fâstâceală — FÂSTÂCEÁLĂ s.f. (fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂSTÂCEÁLĂ s. intimidare, zăpăceală, (Olt.) rătu teală. (Stare de fâstâceală.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ … Dicționar Român
tehuială — TEHUIÁLĂ s. v. ameţeală, buimăceală, buimă cire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tehuiálă s.f. (reg.) 1. căpierea oilor. 2. zăpăceală, ameţeală, năuceală. Trimis de blaurb, 08.03.2007.… … Dicționar Român
tont — TONT, TOÁNTĂ, tonţi, toante, adj., s.m. şi f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [var.: (pop.) tânt, ă adj.] – cf. it., sp., port. t o n t o. Trimis de RACAI, 07 … Dicționar Român
turbare — TURBÁRE, turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. fig. Mânie … Dicționar Român
uluială — ULUIÁLĂ, uluieli, s.f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUIÁLĂ s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român