- tont
- TONT, TOÁNTĂ, tonţi, toante, adj., s.m. şi f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – cf. it., sp., port. t o n t o.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98Tont ≠ ager, deştept, înţelept, inteligent, isteţ, mintiosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTONT adj., s. v. prost.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetónt adj. m., s. m., pl. tonţi; f. sg. toántă, pl. toánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTONT toántă (tonţi, toánte) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; nătâng; tălălău. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtont (-oántă), adj. – Prost, nerod. – var. tînt. Creaţie expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s.m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s.n. (ţopăială) se bazează fără îndoială pe acelaşi sens, deşi nu este atestat astfel, se foloseşte în expresia a juca tontoroiul "a ţopăi ca un nebun", var. ţonţoroi (după Cihac, II, 534, de la ţanţoş; după Scriban,din mag. tantorogni "a ţopăi"). Torontoc, s.m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s.m. (Munt., prost) pare a fi acelaşi cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s.f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember "om din satul Ratot"; rătuteală, s.f. (zăpăceală; prostie); hututui, s.m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s.f. (zăpăceală).Trimis de blaurb, 24.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.