- turbare
- TURBÁRE, turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. fig. Mânie, furie nestăpânită; înverşunare, turbăciune. ♢ (pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violenţă. Vântul bate cu turbare. – v. turba.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TURBÁRE s. (med.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de turbare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTURBÁRE s. v. ciumăfaie, furie, înverşunare, laur, mânie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeturbáre s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTURB//ÁRE turbareări f. 1) Boală cauzată de o infecţie virotică la animale, transmisibilă şi omului, care se manifestă prin afecţiuni ale sistemului nervos central (paralizie, convulsii); rabie. 2) fig. Mânie nestăpânită; furie. ♢ turbare de cap zăpăceală; confuzie. [G.-D. turbării] /v. a turbaTrimis de siveco, 19.05.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.