- zăpăci
- ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (fam.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ tranz. A strica ordinea, a răvăşi, a deranja. – et. nec.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. zăpăci (prob. din sl. zapačiti = a roti, a învârti; sau onom. zap + suf. -ci)Trimis de tavi, 09.06.2004. Sursa: DERA se zăpăci ≠ a se dezmeticiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA zăpăci ≠ a dezmeticiTrimis de siveco, 24.07.2008. Sursa: AntonimeZĂPĂCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. dezorienta. 3. v. tulbura. 4. v. fâstâci. 5. v. încurca. 6. v. deranja.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezăpăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăpăceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZĂPĂC//Í zăpăciésc tranz. 1) A face să se zăpăcească. 2) (lucruri) A întoarce pe o parte şi pe alta, împrăştiind, încâlcind, amestecând (pentru a găsi ceva); a răscoli. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZĂPĂC//Í mă zăpăciésc intranz. 1) A-şi pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se ţicni; a înnebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neştiind cum să procedeze în situaţia creată); a se fâstâci; a se încurca. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.