- deruta
- DERUTÁ, derutez, vb. I. tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai ştie ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A deruta ≠ a îndrepta, a orientaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDERUTÁ vb. v. dezorienta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimederutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. şi pl. deruteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DERUT//Á derutaéz tranz. A face să-şi piardă siguranţa în modul de a acţiona; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înşela. [< fr. dérouter].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNderutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. fr. dérouter.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înşela. (< fr. dérouter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.