cebălui

cebălui
CEBĂLUÍ vb. v. ameţi, buimăci, năuci, zăpăci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameţi, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-şi bate joc de cineva.
Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR

cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameţi, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni "a fi zăpăcit; a greşi" (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s.f. (obiect stricat). sec. XVI.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • buimăci — BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A buimăci ≠ a dezmetici Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  A se buimăci ≠ a se dezmetici… …   Dicționar Român

  • cebăluire — CEBĂLUÍRE s. f. v. cebălui. [DER] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

  • cebăluit — CEBĂLUÍT adj. v. cebălui. [DER] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”