pierde

PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. refl. fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. refl. fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. tranz. (pop.) A ucide, a omorî. ♦ refl. A muri. ♦ tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. tranz. (înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. tranz. (pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – lat. perdere.

Trimis de oprocopiuc, 04.09.2006. Sursa: DEX '98



A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A se pierde ≠ a se vedea

Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Antonime



PIÉRDE vb. 1. a rătăci, (reg.) a prăpădi. (A pierde un obiect.) 2. v. rătăci. 3. v. răzleţi. 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a pierde în pădure.) 5. v. dispărea. 6. (reg.) a prăpădi. (L-a pierde din ochi, în mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Şi-a pierde întreaga avere.) 8. (înv.) a păgubi. (A pierde doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scăpa. (A pierde o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (Şi-a pierde întreaga zi reparând bicicleta.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PIÉRDE vb. v. asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fâstâci, intimida, încurca, nimici, omorî, potopi, prăpădi, sfărâma, suprima, ucide, zăpăci, zdrobi, zvânta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



piérde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pierd; conj. prez. 3 sg. şi pl. piárdă; part. pierdút

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinţe, situaţii, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. pierde băsmăluţa. pierde vaca. pierde postul. pierde drepturile. pierde încrederea. ♢ pierde cunoştinţa a cădea în nesimţire; a leşina. pierde firul (gândurilor) a se încurca. pierde urma (sau urmele) cuiva a nu mai şti unde se află cineva sau ceva. pierde ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părţi ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operaţii etc.). ♢ A-şi pierde capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morţii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuşi să prindă; a scăpa. ♢ pierde drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câştiga; a nu obţine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil şi nechibzuit; a irosi; a prăpădi. pierde timpul. /<lat. perdere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai şti de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



piérde (piérd, pierdút), vb. – 1. A rămîne fără, a nu mai avea. – 2. A risipi, a irosi. – 3. A se rătăci. – 4. A distruge, a extermina. – 5. A duce la pierzanie. – 6. A fi înfrînt. – 7. A avorta. – 8. (refl.) A fi năucit, cuprins de emoţie. – var. înv. piarde. Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd. lat. pĕrdĕre (Puşcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), cf. it. perdere, prov., fr., cat. perdre, sp., port. perder. – Der. pierzare (var. pierzanie), s.f. (moarte năprasnică); pierzător, adj. (nimicitor); răspiarde, vb. (a duce la pieire), sec. XVII, înv.; pierde-vară, s.m. (vagabond, golan).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER