pierdere

pierdere
PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti. ♦ (tehn.) Diferenţă dintre cantitatea de material, de forţă etc. introdusă într-un sistem tehnic şi cantitatea întrebuinţată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiţii sportive). – v. pierde.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

Pierdere ≠ câştig, câştigare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PIÉRDERE s. 1. v. pagubă. 2. pagubă, (fig.) pârleală. (Cum şi-a scos pierdere?) 3. v. deficit. 4. v. irosire. 5. ratare, scăpare. (pierdere unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzământ. (pierdere în greutate.)
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime

PIÉRDERE s. v. avort, decedare, deces, dispariţie, distrugere, moarte, nimicire, pieire, potopire, prăpădire, răposare, sfărâmare, sfârşit, stingere, sucombare, zdrobire.
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime

piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIÉRDER//E pierderei f. 1) v. A PIERDE şi A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierdută dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ♢ A fi în pierdere a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. /v. a (se) pierde
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… …   Dicționar Român

  • deficit — DEFICÍT, deficite, s.n. Plus de cheltuieli faţă de venituri; lipsă (bănească) la un bilanţ financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ♢ expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din… …   Dicționar Român

  • comă — CÓMĂ1, come, s.f. Pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (impr.) Agonie. ♢ (arg., loc adj.… …   Dicționar Român

  • cecitate — CECITÁTE s.f. Absenţă a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ♢ Cecitate psihică = pierdere a capacităţii de recunoaştere a obiectelor cu… …   Dicționar Român

  • dizgraţie — DIZGRÁŢIE, dizgraţii, s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinţei, a graţiei unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. cf. fr. d i s g r â c e . Trimis de LauraGellner, 26.02.2007. Sursa: DEX 98  Dizgraţie ≠ graţie …   Dicționar Român

  • manco — MÁNCO s.n. (fin.) Ceea ce lipseşte; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco. Trimis de claudia, 27.09.2003. Sursa: DEX 98  MÁNCO s.… …   Dicționar Român

  • absenţă — absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSÉNŢĂ, absenţe …   Dicționar Român

  • afazie — AFAZÍE, afazii, s.f. Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98  AFAZÍE s. (med.) disfazie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • afonie — AFONÍE s.f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98  afoníe s. f. → fonie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • amauroză — AMAURÓZĂ s.f. Diminuare sau pierdere a vederii datorită lezării retinei, căilor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [pr.: ma u ] – Din fr. amaurose. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98  amauróză s. f. (sil. ma u ), g …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”