dizgraţie

dizgraţie
DIZGRÁŢIE, dizgraţii, s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinţei, a graţiei unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. cf. fr. d i s g r â c e .
Trimis de LauraGellner, 26.02.2007. Sursa: DEX '98

Dizgraţie ≠ graţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

dizgráţie s. f. → graţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DIZGRÁŢI//E dizgraţiei f. Pierdere a favoarei, a bunăvoinţei unui superior, a unei persoane influente. [art. dizgraţia; G.-D. dizgraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disgrâce
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIZGRÁŢIE s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinţei unui om influent, cu putere. [gen. -iei, var. dezgraţie s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrâce].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

DIZGRÁŢIE s. f. pierdere a favorii, a bunăvoinţei unei persoane influente, a unui superior. (< it. disgrazia, după fr. disgrâce)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dizgraţia — DIZGRAŢIÁ, dizgraţiez, vb. I. tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoinţa, de favoarea de care s a bucurat până atunci, a i retrage favoarea. [pr.: ţi a] – Din fr. disgracier (după dizgraţie). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • defavoare — DEFAVOÁRE s.f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  defavoáre s. f., g. d. art. defavórii Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • Gheorghe Ene (Schriftsteller) — Gheorghe Ene (* 16. Oktober 1950 in Căldărăști, Kreis Buzău[1]; † 9. Mai 2011 ebenda[2]) war ein rumänischer Schriftsteller und Feuilletonist. Nach dem Abschluss der Oberschule in Buzău studierte er an der Facultatea de Filologie der Universität… …   Deutsch Wikipedia

  • dezgraţie — DEZGRÁŢIE s.f. v. dizgraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • dizgraţiere — DIZGRAŢIÉRE, dizgraţieri, s.f. Acţiunea de a dizgraţia. [pr.: ţi e ] – v. dizgraţia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dizgraţiére s. f. → graţiere Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  DIZGRAŢIÉRE s.f.… …   Dicționar Român

  • graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”