dizgraţiere

DIZGRAŢIÉRE, dizgraţieri, s.f. Acţiunea de a dizgraţia. [pr.: -ţi-e-] – v. dizgraţia.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dizgraţiére s. f. → graţiere

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DIZGRAŢIÉRE s.f. Acţiunea de a dizgraţia şi rezultatul ei; cădere în dizgraţie. [< dizgraţia].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN