- comă
- CÓMĂ1, come, s.f. Pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (impr.) Agonie. ♢ (arg., loc adj. şi adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98CÓMĂ2, come, s.f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respira. 2. (Germanism, reg.) Virgulă. – Din germ. Komma, fr. comma.Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98CÓMĂ s. v. agonie, virgulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCOMĂ PUNCTÁTĂ s. v. punct şi virgulă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecómă (med., muz.) s. f., g.-d. art. cómei; pl. cómeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÓM//Ă1 comăe f. Pierdere a cunoştinţei în timpul unei boli grave, provocată de o reprimare a funcţiilor sistemului nervos central. comă diabetică. comă apoplectică. ♢ A fi în comă a fi în agonie. [G.-D. comei] /<fr. comaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓM//Ă2 comăe f. muz. Cel mai mic interval muzical perceput de auz. /<germ. Komma, fr. commaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓMĂ1 s. f. stare letargică de pierdere totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi posibilităţii de mişcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc. (Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDNCÓMĂ2 s. f. (muz.) 1. interval greu perceptibil, între două note enarmonice. 2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele şi (în muzica vocală) locurile unde se respiră. (Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDNCÓMĂ1 s.f. Stare letargică de pierdere a cunoştinţei, a sensibilităţii şi a posibilităţii de mişcare, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCÓMĂ2 s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele şi (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNcómă (cóme), s.f. – 1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoştinţei, somn letargic. lat. comma (sec. XIX), şi germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv. – Der. comatos, adj., din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.