dezorienta

dezorienta
DEZORIENTÁ, dezorientez, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să piardă sau a-şi pierde simţul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ fig. A face pe cineva să piardă sau a-şi pierde cumpătul, siguranţa de sine, judecata rece şi clară; a (se) zăpăci. [pr.: -ri-en-] – Din fr. désorienter.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a dezorienta.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezorientá vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorientéz, 3 sg. şi pl. dezorienteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZORIENT//Á dezorientaéz tranz. A face să se dezorienteze. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZORIENT//Á mă dezorientaéz intranz. 1) A pierde simţul orientării; a se debusola. 2) fig. A pierde siguranţa în modul de a acţiona sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZORIENTÁ vb. I. tr. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-şi piardă orientarea, siguranţa locului unde se află. 2. (fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZORIENTÁ vb. tr., refl. 1. a face să-şi piardă sau a-şi pierde simţul orientării, a nu recunoaşte locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dezorientacija — dezorientãcija sf. (1) DŽ suklaidinimas, teisingos orientacijos pakirtimas …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • debusola — DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. tranz. (Franţuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci. Trimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • deruta — DERUTÁ, derutez, vb. I. tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai ştie ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A deruta ≠ a… …   Dicționar Român

  • dezorientare — DEZORIENTÁRE, dezorientări, s.f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranţă, şovăială; descumpănire. [pr.: ri en ] – v. dezorienta. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZORIENTÁRE s. 1. derutare,… …   Dicționar Român

  • bulversa — BULVERSÁ, bulversez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BULVERSÁ vb. v. deruta,… …   Dicționar Român

  • demonta — DEMONTÁ, demontez, vb. I. tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părţile lui componente. ♦ fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter. Trimis de RACAI, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • dezorientat — DEZORIENTÁT, Ă, dezorientaţi, re, adj. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie exact unde se găseşte, pe unde trebuie să apuce. ♦ fig. Care nu ştie ce atitudine să ia în faţă unei situaţii; descumpănit. [pr.: ri en ] – v. dezorienta. cf …   Dicționar Român

  • deconcerta — DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. tranz. (Franţuzism) A face pe cineva să şi piardă cumpătul, siguranţa de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter. Trimis de Iris, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECONCERTÁ vb. v. deruta, descumpăni,… …   Dicționar Român

  • depeiza — depeizá vb. (sil. pe i ), ind. prez. 3 sg. depeizeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A lua, a smulge de la locul de baştină, a dezrădăcina. ♦ (fig.) A (se) dezorienta; a (se)… …   Dicționar Român

  • descumpăni — DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. tranz. A face pe cineva să şi piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1 + cumpăni. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98  DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”