depeiza

depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A lua, a smulge de la locul de baştină, a dezrădăcina. ♦ (fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [pron. -pe-i-, p.i. -zez. / < fr. dépayser].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ♢ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr. dépayser)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN