buimatic

buimatic: BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

BUIMÁTIC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
ameţi — AMEŢÍ, ameţesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; fig. a (se) zăpăci. 2. refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus beat ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
tâmpit — TÂMPÍT, Ă, tâmpiţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, ameţit, zăpăcit. 2. (înv.) Tâmp (2). – v. tâmpi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂMPÍT adj., s. 1. adj., s. v.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias