cumpănă

CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format dintr-o pârghie cu braţe egale şi o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor. ♢ expr. A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme. A trage (greu) în cumpănă = a avea importanţă (mare). A fi (sau a sta) în cumpănă = a şovăi în luarea unei hotărâri. (înv.) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură. ♦ Echilibru. ♢ loc. adj. şi adv. (Despre arme) În cumpănă = în cumpănire. ♢ expr. A ţine (ceva) în cumpănă = a ţine ceva în poziţie suspendată, făcând să balanseze. ♦ fig. Limită, măsură; moderaţie. Trebuie să aibă omul, în fiinţa lui, buna cumpănă a înţelepciunii. 3. Simbol al justiţiei, reprezentat printr-o balanţă. ♦ Una dintre constelaţiile zodiacului, reprezentată printr-o balanţă. 4. (În sintagmele) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele îşi trag izvorul şi de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante. Cumpăna nopţii = miezul nopţii. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcţiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer. 6. fig. Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CÚMPĂNĂ s. 1. (Ban. şi Transilv.) ghermăn. (cumpănă la fântână.) 2. (astron.; n. pr. art.) Balanţa. 3. v. echilibru. 4. (tehn.) boloboc, nivelă cu bulă de aer. 5. (tehn.) capră. (cumpănă la moară.) 6. (tehn.; la pl.) v. aripi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÚMPĂNĂ s. v. aripă, balanţă, cântar, cruce, crucea dinainte, încercare, posadă, restrişte, schimbătoare, spetează.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúmpănă s. f., g.-d. art. cúmpenei; pl. cúmpene

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚMP//ĂNĂ cumpănăene f. 1) Instalaţie simplă de scos apa, constând dintr-o bârnă fixată în furca unui stâlp, având la un capăt o căldare, iar la celălalt capăt o greutate. 2) Instrument pentru măsurarea greutăţii constând dintr-o pârghie cu braţe egale şi două talere, care se echilibrează cu greutăti etalonate; cântar; balanţă. ♢ A trage (greu) în cumpănă a avea valoare. A sta în cumpănă a şovăi; a ezita. 3) Simbol al justiţiei reprezentat printr-o balanţă. 4) Instrument folosit la verificarea poziţiei verticale sau orizontale. ♢ cumpănăăna apelor, cumpănă de ape linia de despărţire a două bazine hidrografice. cumpănăăna nopţii miezul nopţii. 5) Stare a omului care se ţine bine pe picioare. A-şi pierde cumpănăăna. 6) Încercare grea la care este supus cineva. Am avut o cumpănă. 7) art. A noua dintre cele 12 constelaţii ale zodiacului, reprezentată printr-o balanţă. /<sl. konpona

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cúmpănă (cúmpene), s.f. – 1. Balanţă, cîntar. – 2. Balanţă, constelaţie. – 3. Cantitate de brînză ce reprezintă cîştigul propietarului unei turme. – 4. Aşchie. – 5. Pîrghie. – 6. Targă, brancardă. – 7. Dispozitiv de scos apa din fîntînă. – 8. Balansoar, culisă. – 9. Pendulă. – 10. Orcic, cruce. – 11. Greutate cu plumb. – 12. Echilibru, echidistanţă. – 13. Ponderaţie, cumpătare. – 14. Margine, limită, frontieră. – 15. Linia despărţitoare a apelor. – 16. Şovăială, bîlbîială, năuceală. – 17. Pericol, necaz, belea. sl. kǫpona, din lat. campana (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 87; Byhan 314; Berneker 600; Conev 78), cf. bg. kăpona, alb. kumpóna. Der. directă din lat. (Schuchardt, Vokalismus, III, 51; Şeineanu, Semasiol., 181), nu este posibilă, cf. Densusianu, rom., XXXIII, 277. – Der. cumpăni, vb. (a cîntări; a echilibra, a egala; a compara, a pune în balanţă, a confrunta; refl., a se asemăna, a fi la fel; a considera, a aprecia; a măsura, a calcula; a trece dincolo de zenit, a începe să coboare; a fi în echilbru instabil; refl., a intenţiona, a se gîndi la, a plănui; refl., a oscila, a fluctua; refl., a şovăi, a se îndoi, a oscila; a sta în echilibru; a contrabalansa, a echilibra); cumpănitor, adj. (care cumpăneşte); cumpăneală, s.f. (echilibru, cumpănire, chibzuială); descumpăni, vb. (a dezechilibra); necumpănit, adj. (nechibzuit); precumpănitor, adj. (decisiv, determinant). După Edelspacher 17, din rom. provine mag. kompona.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER