cumpăra

cumpăra
CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♢ expr. Cum am cumpărat-o, aşa o vând = cum mi s-a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. fig. A câştiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – lat. comparare.
Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

A cumpăra ≠ a vinde
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CUMPĂRÁ vb. a achiziţiona, a lua, a procura, a târgui, (înv. şi pop.) a neguţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (cumpăra cele necesare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cumpărá vb., ind. prez. 1 sg. cúmpăr, 3 sg. şi pl. cúmpără
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUMPĂRÁ cúmpăr tranz. 1) (obiecte, lucruri) A obţine contra plată. 2) (persoane) A câştiga de partea sa, dând mită; a mitui. /<lat. comparare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cumpărá (cúmpăr, át), vb.1. A intra în posesia unui lucru plătind. – 2. (Rar) A examina, a aprecia. – 3. A mitui, a corupe. – Mr. (a)cumpăr, (a)cumpru, (a)cumpur, megl. cumpur, istr. cumpru. lat. compărāre (Puşcariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094; DAR); cf. it. comp(e)rare, v. fr. comperer, prov., cat., sp., port. comprar. Mai puţin probabilă der. de la un lat. *comperāre (Diez, I, 305; Densusianu, Hlr., 83). – Der. cumpărător, adj. (de vînzare, care se poate cumpăra); cumpărător, s.m. (persoană care cumpără); cumpărătoare, s.f. (cumpărare, achiziţionare); cumpărătură, s.f. (cumpărare; marfă, obiect cumpărat); (ră)scumpăra, vb. (a recupera; a izbăvi; a scuti; a compensa, a despăgubi), cu suf. -răs (cf. Candrea-Dens., 441-2).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • piaţă — PIÁŢĂ, pieţe, s.f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerţ cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ♢ Trăsură (sau maşină) de piaţă = trăsură (sau maşină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ♢ expr. A face piaţa = a… …   Dicționar Român

  • cumpărător — CUMPĂRĂTÓR, OÁRE, cumpărători, oare s.m. şi f. Persoană (fizică sau juridică) care cumpără. – Cumpăra + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Cumpărător ≠ vânzător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CUMPĂRĂTÓR s. 1 …   Dicționar Român

  • cumpărătură — CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s.f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele cumpărătură.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • preempţiune — preempţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. preempţiúnii; pl. preempţiúni Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  PREEMPŢIÚNE s.f. (jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziţiona (în particular, al Administraţiei de Stat)… …   Dicționar Român

  • sconta — SCONTÁ, scontez, vb. I. tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerţ înainte de scadenţă; a efectua un scont. 2. fig. A conta pe ceva, a şi face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt aşteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.… …   Dicționar Român

  • achiziţiona — ACHIZIŢIONÁ, achiziţionez, vb. I. tranz. A procura produse (agroalimentare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [pr.: ţi o ] – Achiziţie + suf. ona. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACHIZIŢIONÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. v …   Dicționar Român

  • anticariat — ANTICARIÁT, anticariate, s.n. 1. Întreprindere care achiziţionează şi vinde cărţi vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărţi vechi. [pr.: ri at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • client — CLIÉNT, Ă, clienţi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; muşteriu. 2. Persoană care se… …   Dicționar Român

  • lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

  • neguţa — NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. tranz. (înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a i smulge o favoare, oferindu i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – lat. negotiari sau din negoţ.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”