lua

LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-l ţine (şi a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A(-şi) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua puşca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziţie de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-şi lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-şi lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunţa la ceva, a nu mai spera. A-şi lua seama sau (intranz.) a-şi lua de seamă = a se răzgândi. A nu-şi lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-şi lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinţă) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferinţă) imediat. (refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu braţul (de după...); p. ext. a înhăţa, a înşfăca. ♢ expr. (fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (refl. recipr.) Poţi să te iei de mână cu el = ai aceleaşi apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleşta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiţi din ceva; spec. a înghiţi o doctorie. ♢ expr. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. ♢ expr. A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (fam.) A-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ refl. (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ♢ expr. A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obţine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenţie de a şi-l însuşi). ♢ expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unităţi militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viaţa (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-şi lua viaţa (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (pop.) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-şi însuşi ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. 2. A(-şi) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ♢ expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găseşte acolo unde era mai înainte. (fam.) A nu şti de unde să iei pe cineva = a nu-ţi aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-şi însuşi un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ♢ expr. A lua (pe cineva) părtaş = a-şi asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ refl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ♢ expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unităţi sau acţiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-şi răspunderea pentru buna lui păstrare. A-şi lua răspunderea = a se declara şi a se socoti răspunzător de ceva. (refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. şi loc. vb.) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecţiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obişnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însuşindu-şi pasajul în mod fraudulos). A lua fiinţă = a se înfiinţa. A lua sfârşit = a se termina. A lua înfăţişarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. A-şi lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care aminteşte de... A lua o notă bună (sau rea) = a obţine o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcaţii) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ♢ expr. A-şi lua ziua bună = a se despărţi de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-şi lua traista şi ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-şi lua tălpăşiţa (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o şterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forţa. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forţa. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situaţie critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecaţii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoţitor. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binişorul, cu încetişorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândeţe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua (pe cineva) cu măguleli sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câştiga bunăvoinţa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-şi bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu ameninţări = a ameninţa (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzeşte, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuţie pe ocolite cu scopul de a obţine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua aşa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este aşa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (aşa) cum sunt = a se împăca cu situaţia. ♦ refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se şterge (şi a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. v. A începe, a porni să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleşi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se nelinişti. VI. 1. (Construit cu pronumele "o", cu valoare neutră) A pleca, a porni. ♢ expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (reg.) A o lua în porneală = a porni la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-şi lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăşi, a se asocia cu cineva. (refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-şi petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) şi a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversaţie, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcţie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicaţie şi ape curgătoare) A-şi schimba direcţia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ♢ expr. A(-şi) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără nici un ţel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [pr.: lu-a. – prez. ind.: iau, iei, ia, luăm, luaţi, iau; prez. conj. pers. 3: să ia] – lat. levare.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A lua ≠ a da

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



LUÁ vb. v. căsători, cuprinde, lega, paraliza, reteza, tăia, uni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



luá vb. (sil. lu-a), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luăm (sil. lu-ăm), perf. s. 1 sg. luái, m. m. c. perf. 1 sg. luásem, 1 pl. luáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ia; imper. 2 sg. ia; ger. luând (sil. lu-ând)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



luáre-amínte s. f. (sil. lu-a-) [-re-a- pron. re-a în tempo lent, -rea- în tempo rapid], art. luárea-amínte, g.-d. art. luării-amínte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A LUÁ iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mâna sau cu un instrument) pentru a avea în posesie. ♢ lua armele a se înarma. lua (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea bănuieli; b) a supraveghea (pe cineva). lua pasărea din zbor a fi un bun ochitor. lua altă vorbă a schimba subiectul discuţiei. lua foc cu gura a face tot posibilul şi imposibilul. lua jăratic cu mâna altuia a întreprinde o acţiune riscantă, folosind în acest scop o altă persoană. 2) A apropia de sine, aşezând pe o parte a corpului. lua în braţe. lua pe genunchi. lua în cârcă. ♢ lua (pe cineva) în unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune în gură, înghiţind. lua un ceai. ♢ lua o gustare a servi în fugă o mâncare uşoară. lua masa a sta la masă; a mânca. A nu lua nici rouă în gură a nu mânca absolut nimic. lua aer a se plimba puţin în aer liber. 4) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe sine; a îmbrăca. 5) (porţiuni, cantităţi dintr-un lucru) A face să iasă din interiorul său. ♢ lua (cuiva) sânge a face să curgă sânge printr-o incizie, pentru analiză sau în scopul descongestionării. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face să nu mai fie în posesia (cuiva). ♢ A-i lua (cuiva) comanda a înlătura (pe cineva) dintr-un post de răspundere. A-i lua (cuiva) apa de la moară a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i lua (cuiva) durerea (sau suferinţa) a face (pe cineva) să simtă momentan o uşurare. A-i lua (cuiva) viaţa (sau zilele) a omorî (pe cineva). A-i lua (cuiva) mintea (sau minţile) a face (pe cineva) să-şi piardă dreapta judecată. A-i lua (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-şi asuma, intrând în stăpânire. 8) (sume de bani) A primi în calitate de venit; a încasa. 9) A găsi pentru a duce cu sine. ♢ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai găseşte la locul unde se afla mai înainte. 10) A obţine în schimbul a ceva; a cumpăra. ♢ lua pildă a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri străine) A sustrage, însuşindu-şi. A-i lua cuiva banii. ♢ A-i lua (cuiva) pâinea de la gură a lipsi (pe cineva) de sursa de existenţă. 12) (fortificaţii, terenuri străine) A pune stăpânire (prin forţă armată); a cuceri, a ocupa. lua un oraş. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. lua trenul. 14) (persoane) A trata într-un anumit fel. lua cu binişorul (pe cineva). ♢ lua (pe cineva) pe sus a lua cu forţa (pe cineva). lua (pe cineva) pe nepusă masă a ataca (pe cineva) pe neaşteptate. 15) (persoane) A primi în familie, stabilind legături de rudenie. lua de nevastă. lua de bărbat. ♢ lua de suflet (un copil) a înfia. 16) (despre stări fizice sau psihice) A pune stăpânire în întregime (pe cineva). A-l lua frica (pe cineva). ♢ A o lua din loc a pleca repede (de undeva). A o lua la fugă a porni în fugă. A-şi lua zborul a porni în zbor. 2. intranz. (despre căi de comunicaţie, ape curgătoare) A-şi schimba direcţia (spre)... Râul a luat-o în dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



luá (íau, luát), vb. – 1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obţine. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înţelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acţiune incoativă, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construieşte cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greşi. – 22. (refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (refl.) A se căsători. – 24. (refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (refl.) Auxiliar, exprimă o acţiune incoativă: a se lua la ceartă. – var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Puşcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuinţarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω "a lua" şi "a începe să" (Graur, BL, V, 68); cf. şi Iroaie, A lua în funcţie auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de "a se căsători" există şi în ngr. πιάρνω. cf. aluat. Der. lotură, s.f. (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, s.f. (înv., rapacitate); luător, adj. (rapace); luat, s.n. (căsătorie); prelua, vb. (a preleva), după fr. prélever.

Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DER