piaţă

PIÁŢĂ, pieţe, s.f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerţ cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ♢ Trăsură (sau maşină) de piaţă = trăsură (sau maşină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ♢ expr. A face piaţa = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (fam.) A se certa ca la piaţă = a se certa violent şi folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins şi deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spaţii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sferă a circulaţiei mărfurilor; cererea şi oferta de mărfuri. – Din it. piazza.

Trimis de ana_zecheru, 17.03.2004. Sursa: DEX '98



PIÁŢĂ s. târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgovişte. (Îşi vinde produsele la piaţă.)

Trimis de siveco, 11.12.2008. Sursa: Sinonime



piáţă s. f. (sil. pia-), g.-d. art. piéţei; pl. piéţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PIÁŢĂ piéţe f. 1) Spaţiu liber (cu monumente sau/şi plantaţii decorative) în interiorul unei localităţi (mai ales urbane). Piaţa Marii Adunări Naţionale. 2) Loc special amenajat, de obicei într-o localitate de tip orăşenesc, unde se vând şi se cumpără diferite produse agricole şi industriale; târg. ♢ A face piaţa a cumpăra produse alimentare (în special de la piaţă). 3) ec. Sferă de circulaţie a mărfurilor. ♢ Piaţa internă totalitate a relaţiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei ţări. Piaţa mondială totalitate a relaţiilor privind schimbul de mărfuri între ţările lumii. [G.-D. pieţei; Sil. pia-] /<it. piazza

Trimis de siveco, 30.06.2007. Sursa: NODEX



PIÁŢĂ s.f. I. 1. Loc, spaţiu întins, descoperit, unde se întâlnesc şi se întretaie mai multe străzi într-un oraş. 2. Loc unde se vând şi se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economică a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară. [pron. pia-ţă, pl. pieţe. / < it. piazza].

Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DN



PIÁŢĂ s. f. I. 1. spaţiu (întins) unde se întâlnesc şi se întretaie mai multe străzi într-un oraş. 2. loc unde se vând şi se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi). II. categorie economică a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte expresia totalitatea relaţiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor. o piaţă valutară = ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută. (< it. piazza)

Trimis de raduborza, 09.12.2008. Sursa: MDN



piáţă (piéţe), s.f. – 1. Scuar. – 2. Tîrg. – Mr. piaţă. it. piazza, parţial prin ngr. πιάτζα (Iordan, Dift., 145), cf. sb., cr. pijaca, mag. piac (REW 6583).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER