pic

PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s.n. I. interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. s.n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ♢ loc. adv. (Câte) un pic = a) puţin; b) (în construcţii negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuşi de puţin. Pic cu pic = puţin câte puţin, încetul cu încetul. ♢ loc. adv. şi adj. Fără (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [var.: (reg.) pícur s.m.] – Onomatopee.

Trimis de ana_zecheru, 04.07.2006. Sursa: DEX '98



PIC², picuri, s.n. Ciocan de abataj. – Din germ. Pick[hammer].

Trimis de ana_zecheru, 18.03.2004. Sursa: DEX '98



PIC³ s.n. Produs chimic folosit pentru scoaterea petelor de cerneală (albastră). – Din picătură (derivat regresiv).

Trimis de cata, 24.03.2004. Sursa: DEX '98



PIC interj., s. I. interj. ţâr! (Apa se prelinge şi face: pic!, pic.) II. s. 1. v. picătură. 2. v. bucăţică. 3. fărâmă, fir, picătură, pişcătură, strop, (reg.) piculete, strelice, ţâră, (Mold. şi Munt.) sleamă, (fig.) scânteie. (Nici un pic de ...) 4. (fig.) dram, strop. (Un pic de noroc, de minte.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PIC s. v. picon.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pic interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pic s. n. /pícur s. m. (picătură), pl. pícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pic (fărâmă) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pic (miner., nav.) s. n., pl. pícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PIC¹ interj. (se foloseşte, deseori repetat, pentru a reda zgomotul produs de căderea picăturilor unui lichid pe o suprafaţă). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PIC² picuri n. 1) Părticică globulară de lichid; strop; picătură. 2) Cantitate foarte mică din ceva; fărâmitură; picătură; strop; dram. pic de făină. 3) Durată foarte scurtă. pic de timp. /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PIC³ n. Produs chimic folosit pentru curăţarea petelor de cerneală. /Din picătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PIC¹ s.n. 1. Vergă aşezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze. ♢ La pic scurt (despre ancoră) = cu puţin lanţ la apă. 2. Compartiment etanş la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave. [< fr. pic].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN



PIC² s.n. Ciocan de abataj; pichamăr. [< germ. Pick(eisen), engl. peak].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN



PIC¹ s. n. 1. vergă aşezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze. ♦ la pic scurt = (despre ancoră) cu puţin lanţ la apă. 2. compartiment etanş la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave. (< fr. pic)

Trimis de raduborza, 29.03.2009. Sursa: MDN



PIC² s. n. pichamăr. (< germ. Pick/hammer/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



pic interj. – Imită zgomotul produs de o picătură în cădere. Creaţie expresivă, cf. poc, pac, plici şi rădăcina romanică picc- (Koerting 7131; REW 6494). – Der. pic, s.n. (picătură, strop; puţin, cantitate mică), cf. mr. k’ic, megl. chică, alb. pikë, calabr. picca; pica, vb. (a picura; a face să picure; a cădea; a surveni; a veni pe neaşteptate), cf. alb. pikoń, mr. k’icu, k’icare, megl. pic, picare; picat, adj. (pestriţ, pătat); picat, s.m. (picurat; cădere); picăţea, s.f. (bulină pe stofe; nostim, atrăgător); picătoare, s.f. (Trans., vas pentru untură care se pune sub grătar); picătură, s.f. (strop; gută), format din pica ca sburătură de la sbura; picura, vb. (a cădea strop cu strop, a asuda; a dormita), de la pl. picuri, ca pica de la sing. pic; picur, s.n. (picurare); picură, s.f. (burniţă); picurătoare (var. picătoare), s.f. (rar, pipetă); picuriş, s.n. (picurat; loc unde se prelinge apa); picuş, s.n. (strop; vin, băutură; cîştig neaşteptat, remunerare neaşteptată, a unui funcţionar); picui, vb. (a picura); picoti, vb. (a dormita); picoteală, s.f. (toropeală); întrumpic, adv. (Trans., amănunţit); întrumpica, vb. refl. (a se înţelege), cf. D. Maniu, Cah. S. Puşcariu, I, 188-93.

Trimis de blaurb, 28.07.2008. Sursa: DER