pica

PICÁ¹, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica cerul pe cineva = a) a se simţi foarte ruşinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ţine (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrenţe. ♦ (Despre fiinţe) A-şi pierde poziţia verticală (căzând la pământ); a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli. ♢ expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumuşel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦ fig. A muri (în luptă). ♦ fig. (fam.) A nu reuşi la un examen, la un concurs etc. ♢ tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. tranz. (înv. şi pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ♢ expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu nici un preţ, nicidecum. ♦ intranz. A cădea în picături; spec. (impers.) (sens curent) a ploua uşor, cu stropi rări. ♦ refl., intranz., şi tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. intranz. (fam.) A intra în posesiunea unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câştiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ♢ expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreţia cuiva. 4. intranz. (fam.) A sosi pe neaşteptate; a se ivi, a apărea. 5. intranz. (înv. şi pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi. 6. tranz. (pop.) A lovi, a atinge pe cineva (ţintindu-l cu ceva). – Din pic¹.

Trimis de ana_zecheru, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



PICÁ², pers. 3 pichează, vb. I. intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din fr. piquer.

Trimis de ana_zecheru, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



A pica ≠ a ridica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PICÁ vb. 1. v. cădea. 2. v. prăbuşi. 3. a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A pica grămadă.) 4. a cădea, a eşua. (A pica la examen.) 5. v. picura. 6. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se depune, a se lăsa. (A pica bruma peste câmpii.) 7. v. curge. 8. v. apărea. 9. v. sosi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PICÁ vb. v. deceda, deplasa, dezarticula, disloca, dispărea, duce, luxa, muri, pieri, prăpădi, prelinge, răposa, scrânti, scurge, sfârşi, stinge, suci, sucomba.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



picá (a cădea) vb., ind. prez. 1 sg. pic, 3 sg. şi pl. pícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



picá (a coborî în picaj) vb., ind. prez. 3 sg. picheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PICÁ¹ pic 1. intranz. 1) A se mişca de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie; a cădea. ♢ A fi picat (sau căzut) din cer (sau din lună, din pod) a) a rămâne uimit, auzind lucruri foarte cunoscute; b) a fi dezorientat, buimăcit; c) a veni pe neaşteptate. 2) A-şi pierde poziţia verticală (răsturnându-se); a înceta de a mai sta drept; a se prăvăli; a cădea; a se răsturna. ♢ pica la examen a nu reuşi la examen. pica de somn a simţi o dorinţă irezistibilă de a dormi. pica de oboseală a fi foarte obosit. pica în genunchi a se ruga cu umilinţă. 3) (despre zăpadă, grindină, ploaie, brumă sau rouă) A se aşterne la suprafaţa pământului; a cădea. 4) (despre lichide) A curge în picături; a picura. 5) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a cădea; a se pomeni; a se trezi. ♢ pica în mâna (sau mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. 6) (construit cu dativul persoanei) A dobândi întâmplător; a cădea. 7) (despre sărbători, întâmplări, evenimente etc.) A coincide cu o anumită zi sau dată din calendar; a cădea. 2. tranz. 1) (lichide) A face să curgă în picături; a picura. 2) (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură; a administra printr-o instilaţie; a picura; a instila. /Din pic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A PICÁ² picheáză intranz. (despre avioane sau piloţi) A efectua un picaj. /<fr. piquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN



PÍCA s.f. (med.) Pervertire a poftei de mâncare. [< fr. pica, cf. lat. pica – coţofană].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN



picá, pic, vb. I 1. (înv. şi pop.; despre lichide) a picura. 2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se prelinge. 3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se aşterne, a se aşeza, a cădea. 4. (pop.; impers.) plouă uşor, picură, picurează, stropeşte, udă. 5. (înv. şi pop.; despre obiecte şi fiinţe) a cădea de la o oarecare înălţime. 6. (înv. şi pop.; despre părţile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detaşa din ansamblu. 7. (reg.; despre braţe, picioare) a se scrânti. 8. (reg.; despre îmbrăcăminte) a fi numai zdrenţe, a nu se mai ţine pe corp; a curge. 9. (pop. şi fam.) a cădea la pământ, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi, a se răsturna (la pământ); (despre construcţii) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuşi. 10. (reg.; despre plante) a se apleca spre pământ, a se îndoi într-o parte, a se culca. 11. (fig.; înv. şi pop.) a muri. 12. (pop. şi fam.) a nu reuşi la un examen, la un concurs. 13. (înv. şi pop.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 14. (pop. şi fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câştiga ceva (ocazional sau ilicit). 15. (pop. şi fam.) a veni, a sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea. 16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni. 17. (înv. şi pop.) a ajunge într-o anumită situaţie, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ... 18. (pop.) a lovi, a atinge (ţintind).

Trimis de blaurb, 18.09.2006. Sursa: DAR



PICÁ¹ vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr. piquer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PÍCA² s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanţele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN