- client
- CLIÉNT, -Ă, clienţi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; muşteriu. 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-şi apăra interesele, unui medic pentru a-şi îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceştia. 3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician şi protejat de acesta. [pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.Trimis de hai, 24.01.2008. Sursa: DEX '98CLIÉNT s. cumpărător, muşteriu, (înv.) târguitor. (client al unui magazin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecliént s. m., pl. cliénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLIÉN//T clienttă (clientti, clientte) m. şi f. 1) Cumpărător sau consumator (permanent) într-un magazin, într-un local public. 2) Persoană care apelează la serviciul cuiva (medic, avocat etc.), luată în raport cu acesta. 3) (în Roma antică) Plebeu aflat sub protecţia morală şi materială a unui aristocrat, căruia i se supunea complet. [Sil. cli-ent] /<fr. client, lat. cliens, clientntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLIÉNT, -Ă s.m. şi f. 1. Plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpără frecvent dintr-un magazin, consumator obişnuit al unui local public; muşteriu, consumator. ♦ Cel care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat în raport cu acela care îi oferă serviciile sale. [pron. cli-ent. / < lat. cliens , cf. fr. client, it. cliente].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCLIÉNT, -Ă s. m. f. 1. plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. ♢ cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< fr. client, lat. cliens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.