clientelar

CLIENTELÁR, -Ă, clientelari, -e, adj. Care aparţine clienţilor (3), privitor la clienţi. ♢ Relaţii (sau raporturi etc.) clientelare = relaţii existente între statul roman şi unele populaţii străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoşteau autoritatea Romei în schimbul protecţiei de care se bucurau din partea ei. [pr.: cli-en-] – Din client.

Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa: DEX '98



clientelár adj. m. (sil. cli-en-), pl. clientelári; f. sg. clienteláră, pl. clienteláre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLIENTELÁR clientelară (clientelari, clientelare) Care ţine de clientelă; propriu clientelei. [Sil. cli-en-] /clientelă + suf. clientelarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, şi populaţiile străine care se recunoşteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, şi populaţiile străine. (< clientelă + -ar)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN