comerţ — COMÉRŢ, (rar) comerţuri, s.n. Schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 COMÉRŢ s.… … Dicționar Român
inflaţie — INFLÁŢIE, inflaţii, s.f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflaţi în circulaţie ca urmare fie a emiterii unei mase băneşti peste nevoile reale ale circulaţiei, fie a reducerii volumului… … Dicționar Român
târg — TÂRG, târguri, s.n. 1. Loc mai întins şi special amenajat într un oraş sau la marginea unui oraş, unde se vând şi se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ♢ Târgul de fete = serbare populară anuală,… … Dicționar Român
import — IMPÓRT, importuri, s.n. Totalitatea operaţiilor cu caracter comercial prin care se introduc într o ţară mărfuri produse şi cumpărate din alte ţări. ♢ loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realităţile locale. ♦ (concr.)… … Dicționar Român
piaţă — PIÁŢĂ, pieţe, s.f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerţ cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ♢ Trăsură (sau maşină) de piaţă = trăsură (sau maşină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ♢ expr. A face piaţa = a… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
stabiliza — STABILIZÁ, stabilizez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să fie stabil; a (se) consolida, a (se) întări; a (se) statornici. 2. tranz. A fixa puterea de cumpărare a monedei naţionale la un anumit curs. – Din fr. stabiliser. Trimis de… … Dicționar Român
achiziţie — ACHIZÍŢIE, achiziţii, s.f. 1. Formă de comerţ care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziţionare. 2. Procurare de obiecte rare. ♢ expr. A face o achiziţie = a procura, în… … Dicționar Român
acont — ACÓNT, aconturi, s.n. Parte din suma de bani care se plăteşte înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [var.: acónto s.n.] – Din it. acconto, fr. acompte. Trimis de ana… … Dicționar Român
coempţiune — coempţiúne s. f. (sil. emp ţi u), g. d. art. coempţiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COEMPŢIÚNE s.f. (jur.) Cumpărare reciprocă. [cf. fr. coemption, lat. coemptio] … Dicționar Român
