putere

PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu toată râvna. ♢ loc. adv. şi adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. În (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ♢ expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienţa (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentraţie. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ♢ Putere de circulaţie (sau circulatorie) a unei monede = însuşirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stăpânire, dominaţie; p. ext. influenţă. ♢ expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voinţa, de bunul plac al cuiva. ♢ Mare putere = ţară, stat care dispune de o mare forţă economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei şi Austro-Ungariei. ♦ (concr.) Stat, ţară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ♢ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuieşte conducerea societăţii. Putere populară = regim social-economic în care conducerea politică, conducerea statului aparţine clasei muncitore şi aliaţilor ei; stat cu un asemenea regim. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deţine (sau a ajunge să deţină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ♢ loc. prep. În puterea... = în virtutea..., în baza... ♢ expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potenţial. Creşterea puterii economice. ♢ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra şi de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială şi socială a cuiva. 6. (pop.) Punct, moment culminant; toi. În puterea nopţii. ♢ expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înţeles al cuvântului. III. 1. (mat.) Rezultatul înmulţirii unui număr cu sine însuşi (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulţit un număr cu el însuşi. ♢ Putere a unui punct faţă de un cerc = valoarea absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei dintre punct şi centrul cercului. 2. (fiz., tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ♢ Putere instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor unei instalaţii producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – v. putea.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Putere ≠ slăbiciune

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăţie. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă putere să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voinţă. (Cu de la sine putere.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la putere.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele putereii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul putereii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (putere a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are putere de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forţă. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile puterei.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominaţie. 20. v. influenţă. 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu putere.) 22. eficacitate, valoare. (putere nutritivă.) 23. eficacitate. (putere de germinaţie a seminţelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însuşire. 28. (mat.) (înv.) potenţă. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.

Trimis de siveco, 09.09.2008. Sursa: Sinonime



PUTÉRE s. v. disponibil, duium, efectiv, forţă, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internaţional HP)

Trimis de siveco, 24.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PUTÉR//E puterei f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; tărie. ♢ În putere (sau puterei) puternic; voinic; tare. Din toate putereile adunându-şi toate forţele. A sta (sau a fi) în putereea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o muncă intelectuală; forţă spirituală. putere creatoare. putere de imaginaţie. 3) (despre medicamente) Grad de influenţă asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare. 7) (despre acţiuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. putereea cutremurului. putereea vântului. ♢ În putereea nopţii în plină noapte; când noaptea este în toi. În toată putereea cuvântului în adevăratul înţeles al cuvântului. 8) Acţiune dominantă exercitată asupra cuiva; stăpânire; dominaţie. putereea religiei. ♢ A fi în putereea cuiva a depinde de voinţa sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legală în acţiuni; drept. ♢ Cu de la sine putere fără a avea împuternicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. putere parlamentară. putere democratică. ♢ putere legislativă drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la putere a deveni conducător. Marile puterei statele cu autoritate şi influenţă, care joacă un rol decisiv pe arena internaţională. 11) mat. Indice care arată de câte ori un număr se înmulţeşte cu sine însuşi. Cinci la putereea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX