putea

putea
PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [prez. ind. şi: (pop.) poci] – lat. potere (= posse).
Trimis de ana_zecheru, 02.04.2009. Sursa: DEX '98

PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se putea să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai putea!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

puteá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. poátă; ger. putând; part. putút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PUTEÁ pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simţi în stare; a fi capabil sau apt. ♢ A nu mai putea de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie puternică; b) a nu-i păsa de ... A nu (mai) putea fără (cineva sau ceva) a avea neapărat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi în drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinţa. 3) v. A SE PUTEA. ♢ Poate că e cu putinţă; e posibil. Fără doar şi poate fără nici o discuţie; în mod sigur. /<lat. potere
Trimis de siveco, 11.11.2006. Sursa: NODEX

A SE PUTEÁ pers. 3 se poáte tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ♢ Se prea poate e posibil. Peste poate imposibil. De nu se mai poate peste măsură; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi îngăduit. Se poate să intru? /<lat. potere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

puteá (pot, putút), vb.1. A fi în stare. – 2. (refl.) A fi posibil. – 3. (Cu negaţia nu mai). A muri de, a arde în, a crăpa; ironic, a nu-i păsa de nimic. – Mr. pot, putut, puteare, megl., istr. pot. lat. *pŏtēre, forma vulgară analogică a lui posse (Diez, Gramm., I, 331; Puşcariu 1362; Candrea-Dens., 1491; REW 6682), cf. vegl. potare, it. potere, prov., cat., sp., port. poder, v. fr. pooir (› fr. pouvoir). Pentru conjug., cf. Lombard, Cah. S. Puşcariu, II, 147-50. Der. poate, adv. (probabil, eventual), în loc de se poate, cf. calabr. pozza; putere, s.f. (tărie; forţă, vigoare; stăpînire (stăpânire), conducere; înv., armată, forţă militară; înv., mulţime; înv., minune, miracol; autoritate, împuternicire, mandat; una din cele trei autorităţi ale statului; putere executivă, guvern; stat suveran; mijloc, inimă; partea centrală a trunchiului) ale cărui ultime sensuri se explică prin localizarea ideei de putere în inimă şi prin echivalenţă cu ea, cf. sp. corazón "parte centrală"; de-a puterea fi, adv. (Mold., exact, întocmai); puteri (var. împuteri), vb. (înv., a întări, a fortifica); putinţă, s.f. (posibilitate, facultate; mijloc), din lat. pǒtentia (Tiktin; Candrea; Scriban), sau mai probabil cu suf. -inţă, ca stăruinţă, adeverinţă etc.; putirinţă (var. puterinţă), s.f. (putere, posibilitate), formaţie glumeaţă şi familiară, rezultată din contaminarea lui putere cu putinţă; neputinţă, s.f. (impotenţă, incapacitate; imposibilitate); putincios, adj. (înv., puternic; înv., demn de, vrednic de; posibil); neputincios, adj. (impotent; înv., imposibil); puternic, adj. (tare, robust, potent; prepotent); neputernic, adj. (înv., debil, incapabil); preaputernic, adj. (atotputernic); atotputernic, adj. (prepotent), atribut exclusiv pentru Dumnezeu; puternici, vb. (înv., a-şi exercita puterea); puternicie, s.f. (forţă, tărie); atotputernicie, s.f. (omnipotenţă); puternice, s.f. pl. (duhuri rele); împuternici, vb. (a da puteri; refl., a se fortifica); împuternicire, s.f. (mandat; procură); împuternicit, s.m. (delegat; plenipotenţiar); răsputea, vb. (a face ceva cu toată puterea); răsputere, s.f. (toată forţa). – Din rom. provin bg. puteren (Capidan, Raporturile, 230), bg. din Trans. putere, puternica (Miklosich, Bulg., 131; Miklosich, Fremdw., 121), rut. puter(j)a, rus. puternyi, adj., puteruvaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409).
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • Putea Dei Pini Soli — (Magliano,Италия) Категория отеля: Адрес: Via Pitagora 10, 73040 Magliano, Итал …   Каталог отелей

  • La Putea — (San Pietro in Lama,Италия) Категория отеля: Адрес: Via XX Settembre 36, 73010 San Pietro …   Каталог отелей

  • AD PUTEA — in Hispania locus Antonino, inter Liminium et Caesaraugustam: Ad puteal mavult scribere Hieronymus Surita …   Hofmann J. Lexicon universale

  • gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… …   Dicționar Român

  • apropia — APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. refl. A se deplasa în spaţiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ♢ expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuşi să vorbeşti sau să te înţelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obţii,… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… …   Dicționar Român

  • pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

  • şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”