stăpânire

stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ♢ expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – v. stăpâni.
Trimis de Valery, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Stăpânire ≠ nestăpânire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice stăpânire?) 6. autoritate. 7. ocupaţie. (Dacia sub stăpânire romană.) 8. v. dominaţie. 9. v. cunoaştere. 10. cunoaştere, posedare. (stăpânire mai multor limbi străine.) 11. v. abţinere. 12. v. cumpăt. 13. reţinere. (Arată multă stăpânire.)
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influenţă, înrîurire, putere, stat, ţară.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STĂPÂNÍR//E stăpânirei f. 1) v. A STĂPÂNI şi A SE STĂPÂNI.stăpânire de sine reţinere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ocupa — OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a …   Dicționar Român

  • ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu …   Dicționar Român

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • dominaţie — DOMINÁŢIE, dominaţii, s.f. Faptul de a domina, de a şi exercita influenţa sau stăpânirea; putere, stăpânire, influenţă exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • posesiune — POSESIÚNE, posesiuni, s.f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (înv.) Proprietate (de pământ); moşie. 3. Ţară slab dezvoltată, lipsită de independenţă, stăpânită de un stat mai… …   Dicționar Român

  • coproprietate — COPROPRIETÁTE, coproprietăţi, s.f. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărţit. [pr.: pri e ] – Din fr. copropriété. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  coproprietáte s. f. (sil. pro ) → proprietate Trimis… …   Dicționar Român

  • deţine — DEŢÍNE, deţín, vb. III. tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau… …   Dicționar Român

  • lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

  • proprietate — PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de …   Dicționar Român

  • talasocraţie — TALASOCRAŢÍE s.f. Putere întemeiată pe supremaţie maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  talasocraţíe s. f. (sil. cra ), art. talasocraţía, g. d. talasocraţíi, art.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”