- gât
- GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-şi rupe (sau a-şi frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-şi pierde situaţia (bună) în urma unor greşeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârşirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva). A lua (sau a înhăţa) de gât (pe cineva) = a înşfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violenţă), a brutaliza. (fam.) A face gât = a avea pretenţii (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghiţitură sau din câteva înghiţituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiţi; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghiţitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ♢ Prună cu gât = prună gâtlană. v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ "înghiţitură".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÂT s. 1. (anat.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gâtlan. (L-a apucat de gât.) 2. v. duşcă. 3. (reg.) bucea, burlui. (gât la pâlnie.)Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: SinonimeGÂT s. v. măsea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNODUL GÂTULUI s. v. mărul-lui-adam.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegât s. n., pl. gâturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÂT gâturi n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului care uneşte capul cu trunchiul. ♢ A-şi rupe (sau a-şi frânge) gâtul a) a se accidenta grav; a muri într-un accident; b) a-şi pierde situaţia în urma unor greşeli. A strânge de gât (pe cineva) a) a omorî (pe cineva) prin strangulare; b) a constrânge. A se arunca (sau a se agăţa) de gâtul cuiva a) a îmbrăţişa cu căldură pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A face gât a face gălăgie; a avea pretenţii. 2) Cavitate interioară a acestei părţi a corpului. Durere în gât. ♢ A se sătura (sau a fi sătul) până-n gât a nu mai putea suporta. A-i sta în gât a) a nu putea înghiţi; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mâncare sau de băutură care poate fi înghiţită dintr-o singură dată. 4) Porţiune mai subţire a unor obiecte, care se aseamănă cu această parte a corpului. gâtul gărăfii. gâtul viorii. /<sl. glutuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgît (gấturi), s.n. – 1. Parte a corpului, la om şi la animale, care uneşte capul cu trunchiul. – 2. Gîtlej. – 3. Înghiţitură, duşcă. – 4. Gît al sticlei. – 5. Tub, ţeavă. – 6. Parte îngustă şi subţire a unui obiect. – 7. Înfumurare, trufie, vanitate. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. guttŭra (cf. fr. goître, montaniez ǵotré "guşă"), de la al cărui rezultat gîturi s-ar fi refăcut un sing. analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, cf. Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un s. redus încă din lat. la tipurile de a doua decl., ca împărat ‹ imperator, cf. băiat. În ambele cazuri, rezultatul î este problematic. Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gît a avut loc o încrucişare cu sl. grŭlo "gît" sau, după părerea altora, cu cuvintele sl. der. de la *glŭtŭ, cf. slov. golt, cr. gut (› istr. gut). Der. din sl. este şi mai dificilă decît cea din lat., totuşi, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 şi Scriban. Este cuvînt comun (ALR, I, 35), în Criş gîrt. cf. gîrlan. Der. gîtar, s.n. (curea la hamul calului de tracţiune); gîtos, adj. (cu gîtul lung); gîtui, vb. (rar, a înghiţi; a îneca, a sufoca, a strînge de gît); gîtuitură, s.f. (strîmtare, parte mai îngustă); gîtuială, s.f. (gîtuitură); îngîtui, vb. (a strînge de gît, a sugruma; a bîigui); gîtiţă, s.f. 8gîtlej, gît).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
