- autoritate
- AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoştinţelor sale, prin prestigiul său. [pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. autoritas, -atis.Trimis de ana_zecheru, 25.02.2007. Sursa: [c]DEX '98AUTORITÁTE s. 1. for, organ. (autoritateăţile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpânire. (Reprezentantul autoritateăţii.) 3. v. putere. 4. (la pl.) v. oficialităţi. 5. (înv.) stăpânire. (Cârmuieşte cu deplină autoritate.) 6. dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestate. (Şi-a întins autoritate; se afla sub autoritate romană.) 7. v. calitate. 8. ascendent, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare autoritate.) 9. v. somitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeautoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorităţii; (instituţii, persoane) pl. autorităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUTORITÁTE1 f. 1) Drept, putere de a da dispoziţii, de a impune cuiva ascultare. 2) Influenţă, prestigiu unanim recunoscut. A avea autoritate. A se bucura de autoritate. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. autoritas, autoritateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUTORIT//ÁTE2 autoritateăţi f. 1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoştinţele sale. O mare autoritate în chimie. 2) Organ sau instituţie de stat care reprezintă puterea politică şi administrativă. autoritateăţile locale. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. auctoritas, autoritateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUTORITÁTE s.f. 1. Putere sau drept de comandă, de a porunci, de a fi ascultat. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat. 3. Influenţă, ascendent, ascendenţă, prestigiu (prin merite sau calităţi personale); persoană care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu. [pron. a-u-. / cf. fr. autorité, it. autorità, lat. auctoritas].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNAUTORITÁTE s. f. 1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziţii, de a impune ascultare. 2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii. ♢ reprezentant al acestei puteri. 3. influenţă, ascendent, prestigiu. ♢ cel care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu; somitate. (< fr. autorité, lat. auctoritas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.