autoritate

autoritate
AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoştinţelor sale, prin prestigiul său. [pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. autoritas, -atis.
Trimis de ana_zecheru, 25.02.2007. Sursa: [c]DEX '98

AUTORITÁTE s. 1. for, organ. (autoritateăţile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpânire. (Reprezentantul autoritateăţii.) 3. v. putere. 4. (la pl.) v. oficialităţi. 5. (înv.) stăpânire. (Cârmuieşte cu deplină autoritate.) 6. dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestate. (Şi-a întins autoritate; se afla sub autoritate romană.) 7. v. calitate. 8. ascendent, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare autoritate.) 9. v. somitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

autoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorităţii; (instituţii, persoane) pl. autorităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AUTORITÁTE1 f. 1) Drept, putere de a da dispoziţii, de a impune cuiva ascultare. 2) Influenţă, prestigiu unanim recunoscut. A avea autoritate. A se bucura de autoritate. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. autoritas, autoritateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AUTORIT//ÁTE2 autoritateăţi f. 1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoştinţele sale. O mare autoritate în chimie. 2) Organ sau instituţie de stat care reprezintă puterea politică şi administrativă. autoritateăţile locale. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. auctoritas, autoritateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AUTORITÁTE s.f. 1. Putere sau drept de comandă, de a porunci, de a fi ascultat. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat. 3. Influenţă, ascendent, ascendenţă, prestigiu (prin merite sau calităţi personale); persoană care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu. [pron. a-u-. / cf. fr. autorité, it. autorità, lat. auctoritas].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

AUTORITÁTE s. f. 1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziţii, de a impune ascultare. 2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii. ♢ reprezentant al acestei puteri. 3. influenţă, ascendent, prestigiu. ♢ cel care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu; somitate. (< fr. autorité, lat. auctoritas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Autoritāte — (lat.), unter Genehmigung; a. tutoris, im römischen Recht soviel wie: unter Mitwirkung des Vormundes eines Minderjährigen bei den Rechtsgeschäften des letztern …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • autoritate — au·to·ri·tà·te s.f. OB var. → autorità …   Dizionario italiano

  • autoritáte — s. f. (sil. a u ), g. d. art. autoritäţii; (instituţii, persoane) pl. autoritäţi …   Romanian orthography

  • for — FOR, (2) foruri, s.n. 1. Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată viaţa social politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanţă, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conştiinţă …   Dicționar Român

  • oficial — OFICIÁL, Ă, oficiali, e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile,… …   Dicționar Român

  • prestigiu — PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium). Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRM  PRESTÍGIU s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • resort — RESÓRT1, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ♢ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva. ♢ expr. A fi de resortul cuiva = a… …   Dicționar Român

  • stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… …   Dicționar Român

  • putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu …   Dicționar Român

  • ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”