- prestigiu
- PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium).Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRMPRESTÍGIU s.n. 1. Autoritate morală, consideraţie, influenţă de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanţă. ♢ loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, consideraţie; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracţie. – Din fr. prestige.Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98PRESTÍGIU s. 1. v. autoritate. 2. v. celebritate. 3. v. faimă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRESTÍGIU s. v. atracţie, farmec.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprestígiu s. n. [-giu pron. -giu], art. prestígiulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRESTÍGI//U prestigiui m. Importanţă recunoscută într-un anumit domeniu; autoritate; pondere. ♢ De prestigiu de valoare deosebită. /<fr. prestige, lat. praestigiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, consideraţie. ♦ (fig.) Strălucire, atracţie. [pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige].Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DNPRESTÍGIU s. n. autoritate morală deosebită, vază, consideraţie. (< fr. prestige, lat. prestigium)Trimis de raduborza, 04.11.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.