- demnitate
- DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEMNITÁTE s. 1. poziţie, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, şedere, vrednicie. (Ocupă o demnitate înaltă în stat.) 2. v. titlu. 3. v. onoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDEMNITÁTE s. v. vrednicie.Trimis de siveco, 08.04.2009. Sursa: Sinonimedemnitáte s. f., g.-d. art. demnităţii; pl. demnităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEMNIT//ÁTE demnitateăţi f. 1) Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă. 4) Înaltă funcţie de stat. [art. demnitatea; G.-D. demnităţii] /<lat. dignitas, demnitateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEMNITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi demn; prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. Post, funcţie, situaţie sau grad mare în stat, într-o mare organizaţie etc. [cf. lat. dignitas, fr. dignité, după demn].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDEMNITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi demn; prestigiu. ♢ gravitate, măreţie. 2. înaltă funcţie de stat. (după lat. dignitas, fr. dignité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.