demnitár — s. m., pl. demnitári … Romanian orthography
cancelar — CANCELÁR, cancelari, s.m. 1. Şeful guvernului în unele state. ♢ Cancelar federal = şeful guvernului în Austria şi în Germania. 2. Şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Şeful cancelariei unei reprezentante… … Dicționar Român
palatin — PALATIN2, Ă, palatini, e, adj. (anat.) Palatal. – Din fr. palatin. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PALATIN1, palatini, s.m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcţii la curte sau la… … Dicționar Român
prefect — PREFÉCT, prefecţi, s.m. 1. (În Roma antică) Demnitar care conducea o prefectură (1). 2. (În vechea organizaţie administrativă a ţării) Şef al administraţiei şi poliţiei într un judeţ, care reprezenta aici puterea centrală. ♢ Prefect de poliţie… … Dicționar Român
vicar — VICÁR, vicari, s.m. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 vicár s. m., pl. vicári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
audienţă — AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public … Dicționar Român
cubicular — CUBICULÁR, cubiculari, s.m. Sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor. – Din lat. cubicularius, fr. cubiculaire. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
curopalat — CUROPALÁT, curopalaţi, s.m. Înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial. – Din fr. curopalate. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 curopalát s. m., pl. curopaláţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
dregător — DREGĂTÓR, dregători, s.m. (În Ţara Românească şi în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuţii în sfatul domnesc, în administraţie, justiţie, armată; p.gener. conducător; înalt funcţionar [var.: (înv. şi reg.) diregătór s.m.] – Drege + … Dicționar Român
escortă — ESCÓRTĂ, escorte, s.f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmaţi care însoţesc pe deţinuţi pentru a i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoţesc pe înalţii demnitari pentru a i păzi sau pentru a le fi de… … Dicționar Român
