palatin

palatin
PALATIN2, -Ă, palatini, -e, adj. (anat.) Palatal. – Din fr. palatin.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PALATIN1, palatini, s.m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcţii la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparţine unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
Trimis de RACAI, 01.03.2005. Sursa: DEX '98

PALATÍN adj. (anat.) palatal. (Regiunea palatin.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

palatín (anat., ist.) adj. m., s. m., pl. palatíni; f. sg. palatínă, pl. palatíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PALATÍN1 palatini m. (în evul mediu; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar (de obicei, la curtea unui rege sau a unui mare senior). /<fr. palatin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PALATÍN2 palatină (palatini, palatine) v. PALATAL. ♢ Boltă palatină cerul gurii. /<fr. palatin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PALATÍN3 palatină (palatini, palatine) Care ţine de palatin sau de palatinat; propriu palatinului sau palatinatului. /<fr. palatin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PALATÍN s.m. Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. v. paladin. [< lat. palatinus].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PALATÍN, -Ă adj. Al cerului gurii, al palatului; palatal. [< fr. palatin].
Trimis de LauraGellner, 05.07.2005. Sursa: DN

PALATÍN1 I. s. m. mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♢ guvernator al unei provincii. II. adj. referitor la palatin1 (I) sau la palatinat. (< fr. palatin, lat. palatinus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

PALATÍN2, -Ă adj. referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal. ♢ (s. n.) os pereche în porţiunea posterioară a feţei, la formarea palatului dur. (< fr. palatin)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • palatin — 1. (pa la tin) adj. m. 1°   Titre de dignité donné à ceux qui avaient quelque office dans le palais d un prince.    Comtes palatins, seigneurs que le prince chargeait de fonctions judiciaires. •   On sait que les comtes palatins étaient… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • palatin — Palatin, m. acut. Vient de palais, et est cil qui est du palais du Roy, toutesfois tous ceux qui sont du palais ne peuvent estre dits palatins: Car ce mot est approprié à certains officiers signalez du palais Royal. On dit Comte Palatin, mais c… …   Thresor de la langue françoyse

  • palatin — Palatin, [palat]ine. Celuy qui est revestu de certaine dignité éminente dans l Empire, dans les Royaumes de Hongrie, de Pologne, &c. Le Comte Palatin du Rhin. l Electeur Palatin. la Maison Palatine, &c. Le Palatin de Hongrie. les Palatins de… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Palatín — (Čachtice,Словакия) Категория отеля: Адрес: Malinovského 314, 91621 Čachtice, Словакия …   Каталог отелей

  • palatin — palàtīn m <G palatína> DEFINICIJA pov. 1. kraljevski ili carski namjesnik ili službenik (ob. u srednjovjekovnoj Europi, u Bizantu, Poljskoj i Francuskoj) 2. u Ugarskoj do 1848, najviši dvorski službenik (regent, vrhovni sudac, zapovjednik… …   Hrvatski jezični portal

  • Palatin — (Palatinus), 1) im Allgemeinen Jeder, der zum kaiserlichen Hoflager (Palatium) als Hof od. Staatsbeamter gehört; 2) im Byzantinischen Reiche ein hoher Finanzbeamter; 3) im Mittelalter die Vornehmen des Reichs, unter welchen der Comes Palatinus… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Palatin — (franz., spr. täng, auch Palatine, nach der Pfalzgräfin Elisabeth Charlotte, der bekannten Liselotte), Pelzkragen, eine diesem ähnliche Halsbekleidung der Frauen …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Palatin — Palatīn, s.v.w. Palatinischer Berg und Palatinus …   Kleines Konversations-Lexikon

  • palàtīn — m 〈G palatína〉 pov. 1. {{001f}}kraljevski ili carski namjesnik ili službenik (ob. u srednjovjekovnoj Europi, u Bizantu, Poljskoj i Francuskoj) 2. {{001f}}u Ugarskoj do 1848, najviši dvorski službenik (regent, vrhovni sudac, zapovjednik vojske,… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • Palatin — Palàtīn m DEFINICIJA pov. 1. jedan od sedam brežuljaka grada Rima s najstarijim svetištima 2. rimska carska palača, službena carska rezidencija ONOMASTIKA pr. (prema službi ili nadimačka): Palatínus (Bjelovar), Palatínuš (260, Krapina, Zagorje,… …   Hrvatski jezični portal

  • palatin — 1. palatin, ine [ palatɛ̃, in ] adj. et n. • 1257; palasin 1160; lat. palatinus → 1. palais 1 ♦ Hist. Revêtu d un office, d une charge, dans le palais d un souverain. Seigneur palatin. Comtes palatins (et subst. les palatins) d Allemagne,… …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”