- audienţă
- AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public numeros. [Pr: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AUDIÉNŢĂ s. v. reuşită, succes.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaudiénţă s. f. (sil. a-u-di-en-), g.-d. art. audiénţei; pl. audiénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUDIÉNŢ//Ă audienţăe f. 1) Întrevedere oficială acordată unui solicitator de către un demnitar cu post de răspundere. Zi de audienţă. 2) Atenţie, înţelegere manifestată de auditoriu. Cursul s-a bucurat de o mare audienţă. [G.-D. audienţei; Sil. a-u-di-en-] /<lat. audientia, fr. audienceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUDIENŢĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială) ; timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează ; atenţie, înţelegere. 3. Şedinţă (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părţile şi pledoariile şi în care se pronunţă sentinţa. [< lat. audientia, cf. fr. audience].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNaudiénţă (audiénţe), s.f. – Întrevedere acordată unui solicitator. lat. audientia (sec. XVII).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAUDIÉNŢĂ s. f. 1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes. o a avea audienţă la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziastă) a ceva. 4. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor. (< fr. audience, lat. audientia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.