pop

POP¹, popi, s.m. 1. Stâlp, bârnă, par, prăjină etc. având diverse întrebuinţări, mai ales ca element de susţinere sau de sprijin: a) bucată lungă de lemn, prăjină sau par, folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susţine provizoriu sau se consolidează un zid, un planşeu, un acoperiş; c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susţin cu celălalt capăt streaşina acoperişului; d) (reg.) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susţin un gard sau o poartă. ♦ Beţişor aşezat în cutia de rezonanţă a unor instrumente cu coarde. 2. (reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părţi ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca întrebuinţare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, aşezate în picioare ca să se usuce. [pl. şi: (3, n.) popuri] – Din bg. pop.

Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98



POP², s.n. invar., adj. invar. 1. s.n. invar. Bucată de muzică uşoară cu temă şi linie melodică inspirată din muzica folclorică. 2. adj. invar. (În sintagma) Muzică pop = muzică uşoară sau rock, cu largă audienţă la public. – cuv. engl.

Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98



COAIELE-PÓPII s. pl. v. clocotici, clocotiş, spânz.

Trimis de siveco, 08.02.2008. Sursa: Sinonime



PARASTASUL-PÓPII s. v. salbă-moale, vonicer.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



POP s. 1. (constr.) pălimar, (pop.) popârţac, (reg.) poponeţ. (pop de susţinere a unui zid, a unui planşeu.) 2. v. proptea. 3. v. spetează. 4. (reg.) căpiţă, ciuclă, poponeţ. (Un pop de in.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



POP s. v. chingă, fus, prepeleac, stinghie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pop (stâlp) s. m., pl. popi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pop (muz.) s. n. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pop (mănunchi) s. n., pl. pópuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POP¹ popi m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susţine streaşina acoperişului; parmac. 2) Bucată de lemn în care se fixează batca sau nicovala. 3) Mănunchi de anumite plante (cânepă, in, stuf etc.) puse în picioare la uscat. /<bulg. pop

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POP² n. Formă de muzică uşoară inspirată din muzica folclorică. ♢ Muzică pop creaţie de muzică uşoară care se bucură de mare popularitate la public. /cuv. engl.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POP adj. inv., s. n. (muzică uşoară) de origine anglo-americană, cu largă audienţă la public, din rock şi din folk. (< amer. pop)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



pop (pópi), s.m. – 1. Grămadă de ştiuleţi de porumb puşi la uscat. – 2. Stîlp de lemn în pridvorul caselor ţărăneşti. – 3. Axă a vîrtelniţei. – 4. Proptea, reazem. Creaţie expresivă, cf. pup, dop, păp(uşe); ca în cazul acesta din urmă, pare să indice un obiect relativ nedefinit prin conturile sale sau o marionetă. Raportul cu popă "preot" (Tiktin; Candrea; Scriban) este dubioasă. – Der. din gr. ὐποπούς "înzestrat cu picioare" (Diculescu, Elementele, 469) e improbabilă. Der. popic (Mold. popică), s.n. (bucată mică de lemn cu diferite întrebuinţări; pop de vioară), cu suf. dim. -ic (după Conev 60, din bg. pop); popicar, s.m. (jucător de popice); popici, s.n. (Olt., axul vîrtelniţei); popou, s.n. (şezut, fund), cuvînt folosit de copii; poponete (var. poponeţ), s.m. (şezut; hopa-mitică; marionetă, om de paie; sperietoare; lămpiţă; volbură, Convolvulus arvensis; şobolan de cîmp, Mus silvaticus), a căror idee comună este cea de "marionetă şezînd în fund" (numele volburei vine din sb. poponac, care nu poate explica celelelte sensuri din rom., cf. Cihac, II, 278; după Conev 56, din bg. papunec); popondoc, s.m. (parmac); popîndoc, s.m. (şobolan de cîmp; Mold., copil, puşti); popîndău (var. popînzoi, popînzac), s.m. (şobolan de cîmp; sperietoare); popîndac, s.n. (Mold., plavie, muşuroi la suprafaţa apei în terenurile mlăştinoase); popi, s.m. pl. (Mold., taftur), cf. pofi; popenchi (var. popinci), s.m. (ciupercă comestibilă, Coprinus atramentarius, Coprinus comatus, Pholiota mutabilis, Pluteus cervinus, Amillaria mellea), pe care Candrea îl lega de sb. popič "ciupercă" şi Scriban de rut. podpenka; popoţa, vb. refl. (a se cocoţa), cf. cocoţa; împopoţ(on)a, vb. refl. (a se găti), pe care Capidan, Dacor., II, 626 îl lega de pupă(za), pornind de o formă primitivă împupăza cf. DAR; popîc, interj. (exprimă ideea unei apariţii neaşteptate).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER