- demn
- DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).Trimis de ana_zecheru, 13.03.2008. Sursa: DEX '98Demn ≠ nedemnTrimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: AntonimeDEMN adj. 1. vrednic. (demn de luat în seamă.) 2. respectabil. (Un om demn; o purtare demn.) 3. mândru. (O ţinută demn.)Trimis de siveco, 20.05.2008. Sursa: Sinonimedemn adj. m., pl. demni; f. sg. démnă, pl. démneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEMN demnă (demni, demne) 1) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană demnă de admiraţie. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. O operă demnă de un mare compozitor. 3) (despre oameni şi despre manifestările lor) Care impune respect. /<lat. dignusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEMN, -Ă adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< lat. dignus].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNdemn (démnă), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s.m.; demnitate, s.f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv. – v. îndemna.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDEMN, -Ă adj. 1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.