colegiu

COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢ Colegiu editorial = organ consultativ pe lângă conducerea unei edituri, format din specialişti. Colegiu de redacţie (sau redacţional) = organ consultativ de pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie. 2. Colectiv de judecători cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie. Colegiu penal. Colegiu civil. Colegiu disciplinar. 3. Organizaţie de liber-profesionişti alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei. 4. Reuniune de persoane egale în funcţie. Colegiu de cardinali. Colegiu preoţesc. ♢ Colegiu de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială. ♦ (În Roma antică) Corp sau asociaţie de persoane care aveau aceeaşi profesiune sau demnitate. 5. Categorie electorală (în unele state) stabilită după avere sau ocupaţie. 6. Instituţie de învăţământ mediu sau superior, cu internat, în unele state. – Din lat. collegium, fr. collège.

Trimis de gudovan, 26.04.2004. Sursa: DEX '98



COLÉGIU s. v. liceu, şcoală secundară.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



colégiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. colégiul; pl. colégii, art. colégiile (sil. -gi-i-)

Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLÉGI//U colegiui n. 1) Instituţie de în-văţământ mediu sau superior. 2) Organ de conducere colectivă. colegiu redacţional. colegiuul ministerului de cultură. 3) Reuniune de persoane cu funcţie identică. colegiu de avocaţi. /<lat. collegium, fr. college

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLÉGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică. ♦ Grup care formează organul de conducere şi de îndrumare al unui periodic, al unei lucrări, cărţi etc., al unei instituţii etc. 2. Corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesiune sau aceeaşi demnitate. 3. Categorie electorală care îngloba, în trecut, cetăţenii cu aceeaşi avere sau de acelaşi rang social. 4. Instituţie de învăţământ public asemănătoare liceului, cu o organizare specială. [pron. -giu. / < fr. collége, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovărăşie].

Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN



COLÉGIU s. n. 1. (în Roma antică) grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică. 2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii. 3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate. ♢ (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie. ♦ colegiu de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială. 4. colegiu de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc. 5. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social. 6. instituţie de învăţământ public asemănătoare liceului, cu o organizare specială. 7. colegiu de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie. (< lat. collegium, fr. collège)

Trimis de raduborza, 03.12.2007. Sursa: MDN