- învestitură
- ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s.f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. -tură (după fr. investiture).Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNVESTITÚRĂ s. v. împuternicire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînvestitúră s. f., g.-d. art. învestitúrii; pl. învestitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNVESTITÚR//Ă învestiturăi f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. /a învesti + suf. învestiturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNVESTITÚRĂ s.f. 1. Act solemn prin care în evul mediu cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. ♦ Act de numire şi de confirmare în funcţii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcţie electivă. [var. investitură s.f. / cf. it. investitura, fr. investiture].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNÎNVESTITÚRĂ s. f. 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ♢ act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire şi de confirmare în funcţie a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcţie electivă. 4. vot de învestitură = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.