impune

impune
IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect, stimă. ♦ tranz. A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ refl. A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. tranz. A supune pe cineva unui impozit. – Din lat. imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr. imposer).
Trimis de gall, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

IMPÚNE vb. 1. (înv. şi reg.) a supune. (Îl impune la un impozit de ...) 2. v. impulsiona. 3. v. trebui. 4. v. necesita. 5. v. afirma. 6. a dicta. (El a impune condiţiile.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

impúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. impún; conj. prez. 3 sg. şi pl. impúnă; ger. impunând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A IMPÚNE impún 1. tranz. 1) (idei, măsuri, sarcini, obligaţii etc.) A prezenta (în mod autoritar) spre acceptare obligatorie şi necondiţionată. 2) (persoane) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a obliga; a constrânge; a forţa. 3) (persoane) A supune unei obligaţii de plată. 4) (persoane) A face să se impună. 2. intranz. A inspira stimă datorită calităţilor inerente. /<fr. imposer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE IMPÚNE mă impún intranz. 1) (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se distinge; a străluci; a bria; a se evidenţia; a excela; a se afirma. 2) (despre sarcini, obligaţii etc.) A aparţine în mod firesc; a incumba; a reveni; a se cuveni; a se cădea. /<fr. imposer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPÚNE vb. III. 1. tr. A face pe cineva să accepte ceva (o sarcină, o obligaţie etc.). ♦ A sili pe cineva la ceva. 2. intr. A inspira respect, stimă. ♦ refl. A se afirma. 3. tr. A constrânge (pe cineva) să accepte ceva. 4. tr. A supune unui impozit. [P.i. impún, perf.s. -pusei, part. -pus, conj. -pună. / cf. fr. imposer, lat. imponere, după pune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

IMPÚNE vb. I. tr. 1. a face pe cineva să accepte ceva. ♢ a constrânge (pe cineva) la ceva. 2. a supune unui impozit. II. intr. a inspira respect, teamă. III. refl. a căpăta prestigiu, a se afirma. (< lat. imponere, după fr. imposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

impúne (impún, impús), vb. – A constrînge, a obliga. lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunător, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (înv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s.n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • impune — Adjetivo que significa ‘sin castigo’: «Ahora los mentirosos deberán responder por sus mentiras, ya no habrá más mentiras impunes» (Ramírez Alba [Nic. 1985]). No es correcto el uso de impune seguido de un complemento con a, error debido a su… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • impune — adjetivo 1. (estar) Que queda sin castigo: Su delito está todavía impune. El crimen quedó impune …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Impune — Im*pune , a. [L. impunis.] Unpunished. [R.] [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Impūne — (lat.), ungestraft; daher Impunität, Straflosigkeit …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Impūne — (lat.), straflos; Impunität, Straflosigkeit …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Impune — Impune, lat., ungestraft; Impunität, Straflosigkeit …   Herders Conversations-Lexikon

  • impune — (adj.) unpunished (obsolete), 1610s, from L. impunis unpunished, from assimilated form of in not, opposite of (see IN (Cf. in ) (1)) + poena (see PENAL (Cf. penal)) …   Etymology dictionary

  • impune — adj. 2 g. 1. Que ficou sem castigo. 2. Não reprimido …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • impune — (Del lat. impūnis). adj. Que queda sin castigo …   Diccionario de la lengua española

  • impune — (Del lat. impunis, sin castigo.) ► adjetivo Que no recibe castigo: ■ este crimen no puede quedar impune. SINÓNIMO indemne * * * impune (del lat. «impūnis») adj. Sin castigo: ‘El crimen quedó impune’. ⇒ Inulto. * * * impune. (Del lat. impūnis).… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”