- tărie
- TĂRÍE, (rar) tării, s.f. 1. Forţă fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forţă morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ fig. Valoare, valabilitate. 5. (înv.; concr.) Fortificaţie. 6. Moment culminant. 7. fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălţime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentraţie de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie.Trimis de claudia, 25.02.2009. Sursa: DEX '98TĂRÍE s. 1. duritate, rezistenţă, soliditate, tenacitate. (tărie unui metal.) 2. v. durabilitate. 3. v. consistenţă. 4. v. temeinicie. 5. concentraţie, (înv. şi reg.) tărime. (Ce tărie are vinul?) 6. v. intensitate. 7. v. dinamism. 8. v. putere. 9. forţă, putere, străşnicie, vigoare. (Reclamă cu tărie dreptatea.) 10. vehemenţă, vigoare. (Îşi susţine opinia cu tărie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTĂRÍE s. v. aer, armată, atmosferă, autoritate, boltă, cer, dioptrie, dominare, dominaţie, drept, firmament, fortificaţie, hegemonie, împuternicire, întăritură, legalitate, miez, mijloc, oaste, oştire, pământ, putere, slavă, spaţiu, stăpânire, supremaţie, toi, trupe, uscat, valabilitate, valoare, văzduh, zări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăríe s. f., art. tăría, g.-d. art. tăríei; pl. tăríi, art. tăríileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂRÍ//E tăriei f. 1) Capacitate (a fiinţelor vii) de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; putere. tăriea braţului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fără a şovăi. tărie de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenţă la deformare şi zgâriere. 4) (despre alcool şi alte substanţe) Grad de concentraţie. 5) (despre sunete) Intensitate auditivă. 6) fig. Calitate care pre-zintă valoare sau importanţă. ♢ tăriea (sau tărieile) cerului boltă cerească; firmament. [G.-D. tăriei] /tare + suf. tărieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.