- consistenţă
- CONSISTÉNŢĂ, consistenţe, s.f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistenţa opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CONSISTÉNŢĂ s. 1. soliditate, tărie, (înv.) vârtoşie. (consistenţă unei substanţe.) 2. v. coerenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconsisténţă s. f., g.-d. art. consisténţei; pl. consisténţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSISTÉNŢĂ f. 1) Caracter consistent; soliditate; densitate. 2) fig. Spirit ferm; fermitate. /<fr. consistanceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSISTÉNŢĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistenţă opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi timp cu negaţia ei. [cf. it. consistenza, fr. consistance].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONSISTÉNŢĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ♢ rezistenţă opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ♢ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerenţă (2). 3. (log.) însuşire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.