- consistent
- CONSISTÉNT, -Ă, consistenţi, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanţial, săţios. – Din fr. consistant.Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98Consistent ≠ inconsistent, neconsistentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă consistent.) 2. v. hrănitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconsistént adj. m., pl. consisténţi; f. sg. consisténtă, pl. consisténteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSISTÉN//T consistenttă (consistentţi, consistentte) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conţine multe substanţe nutritive; bogat în substanţe nutritive; substanţial. /<fr. consistantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistenţă; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanţial. [cf. fr. consistant, lat. consistens].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistenţă; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanţial. (< fr. consistant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.