consistometru

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s.n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenţei unui material. – Din fr. consistomètre.

Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSISTOMÉTR//U consistometrue n. Aparat pentru determinarea gradului de consistenţă a substanţelor coloidale. /<fr. consistometre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenţei materialelor. [< fr. consistomètre].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenţei materialelor. (< fr. consistomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN