preempţiune

preempţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. preempţiúnii; pl. preempţiúni

Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



PREEMPŢIÚNE s.f. (jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziţiona (în particular, al Administraţiei de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziţie prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziţie anterioară, anticipată (< emptio = achiziţie, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens iniţial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF]

Trimis de tavi, 15.07.2006. Sursa: Neoficial