cumpărător

cumpărător
CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare s.m. şi f. Persoană (fizică sau juridică) care cumpără. – Cumpăra + suf. -ător.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Cumpărător ≠ vânzător
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CUMPĂRĂTÓR s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cumpărătór s. m., pl. cumpărătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUMPĂRĂT//ÓR cumpărătoroáre (cumpărătoróri, cumpărătoroáre) m. şi f. Persoană care cumpără ceva, care face o cumpărătură. /a cumpăra + suf. cumpărătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • client — CLIÉNT, Ă, clienţi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; muşteriu. 2. Persoană care se… …   Dicționar Român

  • acreditiv — ACREDITÍV, acreditive, s.n. 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deserveşte un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite …   Dicționar Român

  • comprador — compradór adj. m., s. m., pl. compradóri; f. sg. compradóră, pl. compradóre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMPRADÓR, Ă adj. Burghezie compradoră = parte a burgheziei din …   Dicționar Român

  • cumpăra — CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♢ expr. Cum am cumpărat o, aşa o vând = cum mi s a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. fig. A câştiga de partea sa pe cineva,… …   Dicționar Român

  • mubaia — MUBAIÁ, mubaiéle, s.f. (înv., sec. XVIII) Achiziţie realizată în numele sultanului, în care preţul mărfii era impus de către cumpărător. [var.: mumbaiá s.f.] (din tc. mübaia (Şeineanu); der. mubaiegíu s.m.) Trimis de tavi, 27.10.2008. Sursa: DER… …   Dicționar Român

  • beilic — BEILÍC, beilicuri, s.n. 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii otomane în ţările româneşti. 2. Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3.… …   Dicționar Român

  • boştină — BOŞTÍNĂ, boştine, s.f. (reg.) 1. Ceea ce rămâne din fagure după ce s au scos mierea şi ceara. 2. Tescovină. [var.: hoştínă s.f.] – Din sl. voština. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOŞTÍNĂ s. (reg.) babaş, comină, jintiţă. (boştină… …   Dicționar Român

  • broker — bróker s. m., pl. brókeri Trimis de siveco, 01.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  BROKER [BRÓCĂR] s. m. agent de bursă care mijloceşte încheierea contractelor comerciale între vânzător şi cumpărător sau a unor servicii; curtier. (< engl.… …   Dicționar Român

  • cec — CEC1, cecuri, s.n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr.… …   Dicționar Român

  • compensare — COMPENSÁRE, compensări, s.f. Acţiunea de a (se) compensa şi rezultatul ei. – v. compensa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPENSÁRE s. 1. echilibrare. (compensare celor două fenomene.) 2. v. despăgubire. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”