acreditiv

ACREDITÍV, acreditive, s.n. 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deserveşte un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din fr. accréditif, germ. Akkreditiv.

Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98



acreditív s. n. (sil. -cre-), pl. acreditíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ACREDITÍV acreditive n. Document prin care o instituţie de credit dă altei instituţii dispoziţia de a plăti o sumă de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germ. Akkreditiv

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ACREDITÍV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. 2. Sumă de bani rezervată de un cumpărător din contul său la o unitate bancară ce serveşte un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata în momentul în care dovedeşte expedierea (predarea) mărfurilor. ♦ Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii şi consemnaţiuni pentru a-i sta la dispoziţie (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. [< fr. accréditif].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DN



ACREDITÍV s. n. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani. ♢ sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere. (< fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN